Satul Beclean, reşedinţă de comună este atestat documentar în anul 1509 şi există de pe timpul saşilor colonozaţi, regele Andrei al II – lea care prin actul de donaţie din 1224 le-a acordat dreptul de a stăpânii şi domina locuitorii autohtoni.

Ca şi celelalte sate din Ţara Oltului satul Beclean cade sub stăpânirea coroanei ungureşti la sfârşitul sec. XII – lea.
După întemeierea oraşului Făgăraş (1310) o parte din saşii aşezaţi aici s-au mutat în oraş în jurul Cetăţii.
Din 1462 intră sub stăpânirea principilor Transilvaniei păstrându-şi formele proprii de organizare.
Între anii 1581-1589 satul face parte din circumscripţia a – III-a a ţinutului menţionată în “ Urbia Conscriptiones”.
În sec. XVII-lea ţinutul Oltului aparţine ca zestre soţiilor principilor transilvăneni, intrând apoi sub o administraţie austriacă până în 1848.

În perioada stăpânirii austro – ungare (1867 - 1918) ca urmare a politicii operative manifestate faţă de români, o parte din români au emigrat în America.
Averile celor emigraţi au fost cumpărate de nemeşi care le-au vândut pe urmă satului pentru a-şi mări domeniul ce se afla la “Fântâna Crăieşii ” şi care după înfăptuirea României Mari, în urma legii agrare s-a împărţit oamenilor lipsiţi de pământ.
În decursul timpului satul Beclean a fost cunoscut de maghiari sub denumirea de Betlen şi de germani sub denumirea Badlinen.
Administrativ satul a aparţinut în diferite perioade de:

1. din 1950 – raionul Făgăraş, regiunea Sibiu;
2. din 1952  - regiunea Stalin;
3. din 1960  - regiunea Braşov;
4. după 1968 – aparţine de judeţul Braşov;

Satul Calbor, sat aparţinător comunei Beclean se află situat pe malul drept al Oltului la cca. 7 km de municipiul Făgăraş, este atestat documentar ( prima atestare)     într-un document de la 1141 din timpul lui Gheza al II – lea, din perioada în care satul Calbor ca şi alte sate de pe partea dreaptă a Oltului cad sub stăpânirea coroanei ungureşti.
Teritoriul satului Calbor a fost locuit cel puţin din sec. al-II-lea d.Ch., de când datează necropola unor colonişti romani, necropola aflată pe teritoriul satului la marginea estică, lângă pădurea Făget.
Necropola este formată din cca. 50 de tumuli cu morminte de incineraţie. Vestigiile descoperite: unul de ceramică dacică şi romanică, fibule şi alte obiecte de fier, demonstrează convieţuirea populaţiei autohtone dace cu coloniştii romani.

Până în sec. XVI satul Calbor este inclus în districtul românesc Făgăraş. Între anii 1365 – 1462 satul face parte din feuda ducală a domnilor munteni, fiind administrat conform dreptului vechi românesc.
În sec. XVII- XVIII satul Calbor împreună cu satul Boholţ fiind poziţionate în dreapta Oltului sunt scoase din administraţia Făgăraşului şi sunt incluse în sistemul administrativ al districtului Târnava Mare. Deşi satele Calbor şi Boholţ se află sub incidenţa administraţiei austriece. Ele păstrează propriile forme de organizare.

În sec. XVIII în urma procesului de feudalizare profundă, satele Calbor şi Boholţ erau constituite dintr-o populaţie dependentă de domeniile deţinute de oraşe.
În perioada dualismului austro-ungar ( 1867 - 1918) consecinţă a politicii de presiune faţă de români, o parte din locuitori emigrează în America.
Denumirea satului Calbor a fost schimbată în funcţie de cei care au condus administrativ localitatea în diverse perioade: Kalbor (în maghiară), Koltbrunnen şi Kaltenbrunnen ( în germană).

Stana organizata de cetateni ai localitatii Calbor

Drumul spre Calbor dinspre Făgăraş

Satul Boholţ se află la cca. 8 km de municipiul Făgăraş între dealuri acoperite cu pădure de stejar, mestecăniş şi brazi. Satul este atestat documentar în anul 1327 şi s-a numit iniţial “ Făget”. Saşii l-au denumit “ Buholţ”, numire oficială care apoi a fost preluată de români sub numele de Boholţ.
În împrejurimi a existat vestita mănăstire Făgetul probabil pe locul care se cheamă “La mănăstire” şi unde au mai rămas numai ruinele.

Evoluţia satului Boholţ este asemănătoare satului Calbor, satul făcând parte din localităţile situate în dreapta Oltului.
În ceea ce prin existenţa celorlalte sate ( Hurez şi Luţa) acestea au evoluat istoric şi administrativ asemănător satului Beclean  şi a celorlalte sate din Ţara Oltului.
Satele Hurez şi Luţa sunte atestate documentar în anul 1556.
Ocupaţia de bază a locuitorilor comunei era agricultura şi creşterea animalelor

Actuala biserica s-a construit in primii ani ai secolului XIX. Anul 1804 insemnat pe zidul dinspre apus indica sfarsitul constructiei ce s-a facut prin munca si cu contributia credinciosilor din Beclean. Este construita pe fundatie din bolovani din piatra cu mortar de var, cu zidarie de caramida, acoperisul din lemn de brad fasonat, acoperita cu tigla solzi. Stilul in care este construita este cel bizantin.